Dr. Nicolae Stoia (1830–1879): Portretul unui medic ardelean uitat

Text de blog inspirat din lucrările:

Ovidiu Emil Iudean, Alexandru Onojescu, Alina Sava, Vlad Popovici (editori/editors), Un medic transilvănean: Nicolae Stoia (1830-1879). Studiu biografic, corespondență și documente. A Transylvanian physician: Nicolae Stoia (1830-1879). A biography with letters and papers, Cluj-Napoca, Mega, 2018, 251 pagini, e-book, ISBN 978-606-543-866-8 (Acces Deschis)

Vlad Popovici, Averea și clienții medicului Dr. Nicolae Stoia la moartea sa (1879), în Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan, Mihaela Bedecean (coord.), Nicolae Bocșan. Istoria sub semnul generozității și umanității, Cluj-Napoca, PUC, 2018, p. 510-518, ISBN 978-606-37-0408-6

Elita românească din Transilvania și Ungaria perioadei dualiste în perspectivă istoriografică, între „național” și „social”, în Cristian Ploscaru, Mihai-Bogdan Atanasiu (editori), Elitele puterii – puterea elitelor în spațiul românesc (secolele XV-XX), Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2018, p. 49-60. ISBN 978-606-714-435-2. (revizuită și extinsă în limba franceză: Entre « national » et « social ». Perspective historiographique sur l’élite roumaine de la Transylvanie et de la Hongrie du XIXe siècle, in “Nouvelles Études d’Histoire”, XIV, 2022, p. 147-162, ISSN 1841-5571)

Printre figurile mai puțin cunoscute ale istoriei românești din Transilvania secolului al XIX-lea se numără și Dr. Nicolae Stoia — medic, om de cultură și participant activ la mișcarea națională a românilor ardeleni. Nu a fost un lider politic, nu a lăsat în urmă opere literare sau științifice monumentale și nici nu a intrat în consemnările mari ale istoriei. Și totuși, povestea vieții sale — reconstituită cu migală din fragmente de corespondență, acte notariale și registre parohiale — oferă o fereastră rară spre cotidianul intelectualității române din Ardeal, spre frământările, sacrificiile și limitele oamenilor care s-au dedicat sincer procesului de construcție a națiunii.

Origini modeste, studii strălucite, o viață dedicată profesiei medicale

Nicolae Stoia s-a născut la 15 octombrie 1830 în localitatea sibiană Veștem, într-o familie de grăniceri. A urmat clasele primare în sat, continuând la Sibiu. Tatăl său, Ieremia, a murit în jurul anului 1850-1851, lăsându-l orfan înainte ca tânărul să fi terminat liceul - celebrele școli din Blaj, unde i-a avut colegi pe unii dintre cei care aveau să devină prietenii săi apropiați pentru tot restul vieții: Ioan Micu Moldovan, Constantin Bene, Matei Nicola. Calificativele obținute la Blaj au fost de excepție — prima cum eminentia la aproape toate materiile, an după an. De la vârsta adolescenței, Nicolae Stoia și-a croit drumul în viață cu sprijinul tutorelui său, Antoniu Veștemean — viitor canonic blăjean — și cu puțin ajutor bănesc.

În toamna anului 1853, Nicolae Stoia pleacă la Viena pentru a studia medicina, la una dintre cele mai prestigioase școli medicale ale Europei de atunci. Profesorii săi erau nume grele în medicina timpului: anatomistul Karl von Rokitansky, internistul Joseph Škoda, obstetricianul Ignacz Semmelweis. Studiul a durat până în 1859, ani grei financiar și emoțional, marcați de lipsă, de îndepărtare culturală față de colegii vienezi și de un program epuizant. La 5 august 1859, Nicolae Stoia primea titlul de doctor în medicină, iar în 1860 îl obținea și pe cel în chirurgie. Din scrisorile păstrate, transpare un tânăr conștient de limitele sale de ordin material, dar profund dedicat profesiei și convingerilor sale umaniste: 

Omul care nu a trăit pentru omenime, sau nu a servit omenimii cu nimic, după părerea mea murind tocmai o asemenea viață a avut ca un animal - îi scria Stoia unui amic.

Revenind în Transilvania, Dr. Stoia a activat ca medic al comunei Rășinari (din 1864), al orașului Abrud și, din 1871 până la moartea sa, ca medic al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj — o funcție care presupunea îngrijirea elevilor, studenților și personalului Mitropoliei, dar și predarea medicinei pastorale la Institutul Teologic.

Practica sa medicală dovedea seriozitate și, mai ales, empatie față de pacienți. Atunci când era solicitat să diagnosticheze prin corespondență — practică obișnuită în epocă, dar față de care el era rezervat — Dr. Stoia trata fiecare caz cu prudență și onestitate: recunoștea limitele consultației la distanță și prefera să prescrie mai întâi măsuri de igienă și echilibru psihic înaintea oricăror medicamente. Nu puțini erau cei care veneau special la Rășinari sau la Blaj pentru a se trata cu el, de la țărani din satele Transilvaniei de sud la figuri publice precum fostul tribun Ioan Axente Sever și cărturarul Timotei Cipariu. La moartea sa, în 1879, listele de debitori cuprindeau aproape 150 de persoane din 25 de localități ale Transilvaniei — o hartă vie a ariei sale de practică medicală privată.

Implicarea în societatea civilă și mișcarea națională

Dr. Stoia nu a fost activ doar în domeniul profesional al medicinei, ci s-a implicat, precum mulți dintre intelectualii români ai epocii, în viața publică și în societatea civilă a timpului.

Conferința Națională Românească (1861). Imediat după revenirea sa din Viena, Dr. Stoia a participat ca delegat mirean la Conferința Națională Românească de la Sibiu, desfășurată între 1/13 și 4/15 ianuarie 1861. Prezența sa nu era întâmplătoare: delegații laici greco-catolici erau aleși, iar Nicolae Stoia — cu pregătirea sa universitară vieneză și cu apartenența la cercul de intelectuali format în jurul Blajului — reprezenta exact tipul de intelectual pe care mișcarea națională îl căuta în rândul fruntașilor săi.

Fondator al ASTREI (1861). În toamna aceluiași an, Dr. Nicolae Stoia s-a numărat printre membrii fondatori ai Asociațiunii pentru Literatura și Cultura Poporului Român — ASTRA. Întemeiată la Sibiu în octombrie 1861, ASTRA a devenit una dintre cele mai importante instituții culturale românești din Transilvania, cu un rol fundamental în emanciparea culturală a națiunii. Simpla calitate de fondator plasează numele lui Stoia alături de intelectualii de frunte ai generației sale.

Comitetul Central al Partidului Național Român (1869). La conferința de înființare a Partidului Național Român din Transilvania, desfășurată la Miercurea Sibiului în februarie-martie 1869, Dr. Stoia a fost ales printre cei 25 de membri ai Comitetului Central al PNR. Era o recunoaștere a poziției sale în rețeaua de intelectuali și activiști naționali ai epocii — rețea consolidată prin prieteniile formate la Blaj și la Viena, dar și prin prezența sa constantă, chiar dacă discretă, în viața publică.

Conferința națională de la Alba Iulia (1872). A participat și la conferința națională de orientare pasivistă din 27 iunie 1872 de la Alba Iulia, eveniment organizat ca răspuns la o conferință activistă ținută la Sibiu cu puțin timp mai devreme. Prezența sa constantă la astfel de reuniuni, chiar fără a prelua funcții de conducere, reflectă în egală măsură o implicare civică și un crez politic.

Societatea de păstrare și împrumut din Rășinari. Pe lângă implicarea politică, Dr. Stoia a contribuit activ la inițiativele economice ale micii burghezii românești. A făcut parte din Comitetul fondator al Societății de Păstrare și Împrumut din Rășinari — o formă de cooperativă organizată după modelul Schulze-Delitsch, promovat în epocă ca instrument de emancipare economică a claselor mijlocii. Societatea a funcționat profitabil între 1868 și 1870, contribuind la consolidarea unei culturi a solidarității economice în comunitatea românească.

Privite în ansamblu, aceste implicări conturează portretul unui om care a răspuns chemărilor epocii sale din necesitate economică și din simț al datoriei, fără ambiții politice ostentative. Spre deosebire de alți contemporani care și-au subordonat viața profesională cauzei naționale, Dr. Stoia a rămas întotdeauna, în primul rând, medic. Prezențele sale în organismele de conducere ale mișcării naționale nu se datorau unui impuls personal de putere, ci mai degrabă stimei de care se bucura în cercul prietenilor și al intelectualilor vremii.

Ultimii ani și moștenirea

Transferul la Blaj, în 1871, a adus o relativă stabilitate profesională, dar și cheltuieli crescute — mai ales după ce sănătatea sa a început să se deterioreze. Tratamentele la Budapesta și Viena, costisitoare și chinuitoare, l-au secătuit financiar în ultimii ani de viață. Nu ajuta nici faptul că, din câte se pare, avea o soție cheltuitoare, relațiile dintre cei doi soți devenind încordate la scurt timp după căsătorie. Diagnosticul pus chiar de profesorul său Joseph Škoda nu lăsa loc de speranțe. În una dintre ultimele sale scrisori, adresată prietenului Ioan Micu Moldovan, scria cu liniștea unui stoic: La o viață mai îndelungată nu este sperare, dară nici mare lipsă n-am de o atare, căci viață ca a mea nu se plătește a o cere de la Dumnezeu să fie lungă. Necazul meu este singurul că murind de grabă la copii nu aș putea lăsa atâta materie de trăit.

Dr. Nicolae Stoia a murit la 6 mai 1879, lăsând în urmă o văduvă, trei copii și o avere estimată la peste 11.000 de florini — o moștenire onorabilă pentru un medic care a trăit din muncă cinstită și din câteva asocieri economice nu întotdeauna fericite. Din păcate pentru urmași, această avere consta în mare parte din datorii ale unor terți, pe care executorul testamentar (și curator al copiilor minori), prietenul său Ioan Micu Moldovan nu a reușit decât în mică măsură să le recupereze. Povestea unei vieți de muncă devine astfel povestea precarității existenței într-o perioadă istorică în care mecanismele de reglementare juridică a recuperării datoriilor erau mai puțin elaborate și în care asigurările sociale erau aproape inexistente.

Mormântul său din cimitirul de lângă biserica parohială din Blaj nu mai poate fi identificat astăzi. Dar istoria vieții sale, reconstituită din fragmente de corespondență păstrată cu grijă de prietenul său I. Micu Moldovan, ne spune ceva esențial despre clasa de mijloc românească din Transilvania: că societățile și națiunile nu sunt clădite doar de eroii și de liderii pe care discursul triumfalist naționalist, adesea găunos, îi promovează prin vocea istoricilor, ci de oameni ca Dr. Stoia — discreți, muncitori, corecți, profund atașați de semenii lor și de valorile generației lor.

***

Această postare a fost modelată cu ajutorul IA (Claude Sonnet 4.6). Inițiativa și ideile originale care au stat la baza postării, inclusiv studiul științific, sunt o creație proprie a autorului.

© 2026 by Vlad Popovici is licensed under CC BY-NC-SA 4.0